Nu stau prea mult pe facebook. Media din ultimile 2-3 luni fiind de 60-90 minute/zi, printre altele. În așteptarea încărcării unui fișier, în mijlocul de transport în comun, pe toaletă, la coadă la ceva.
Problema este nu cantitatea, ci intensitatea cu care sunt atras în vârtejul emoțional. Și mă suprind în stări străine intențiilor inițiale matinale. Cele cu care am ieșit din casă și cărora am zis să mă dedic, dar pe care le observ pălind în fața unui prezent șocant, alert, apocaliptic și ireversibil.
Cât din realitatea generală pot pierde?
Ce apare-n plus? Ce se reduce?
Ziua 1. Miercuri. 2019.04.17
Dar cu ceva notificări.
Dau să șterg facebook-ul. Mă-ntreabă dacă vreau să revin la setările din fabrică. Probabil așa a venit mobilul, cu fb-ul instalat by default. Mă-ntreb și eu dacă vreau și-mi răspund că nu. Adică ori e ori nu e.
Pun icon-ul aplicației într-un folder, să nu văd notificările, dar le văd, așa că încerc a le anula. Dezactivez prin opțiunea 1 (ceva direct din aplicație) – nu merge. Dezactviez prin opțiunea 2 (din setările mobilului) – nu merge. Mă deloghez – nu merge (sau o fi mers, că mai dă OS-ul d-astea). Șterg userul. Liniște.
“Eh, acum nu mai am facebook. Dar ce mai am? A! LinkedIn și Instagram.” Reflexul își face simțită prezența.
Intru pe Instagram. 2 minute. Out.
Intru pe LinkedIn. 1 minut. Out.
Era puțin probabil să acord timp pentru același viciu, dar cu aromă diferită.
Ziua 1 se-ncheie fără tragedii.
Ziua 2. Joi.
Din reflex, când nu-s ocupat, dau a intra automat pe facebook. Iau mobilul, unesc punctele și intru-n folder. Nicio notificare.
Recunosc, e puțin intensă retrecerea la viața făr’ de social media. Parcă lipsește ceva din programul zilnic. Parcă, fiindcă nu lipsește, ci este ceva în plus. Acele 60-80 de minute care nu-și găsesc locul și utilitatea. Încă.
De fapt da, lipsește ceva. Valu’ care m-a lucrat ceva timp și m-a ținut la curent cu emoția națională și internațională. Nu mai știu ce trăsnaie a mai făcut coaliția de conducere. Nu am idee ce a gâlgâit vreun analfabet important. Habar n-am câți au plâns cu lacrimi egocentrice de crocodil după catedrala dunăzi în flăcări. Nimic nu mai știu. Eu și cu Jon.
Și-atunci… pentru ce trăiesc?
Vineri.
Am reinstalat Heathstone
Cum pauza unui viciu stimulează ieșirea din latență a altora, la fel, reapăru Hearthstone. E un viciu pulsant, ce-apare, stă oleacă, și-apoi pleacă-ntr-un cap de același ciclu, așteptând.
Mail-urile de notificare ori se-ntețesc, ori le obserev eu altfel. Mă uit și revin asupra. Poate, ce-i drept, să fie doar un efect imediat al privării de la libertatea de exprimare social-medială liberă.
Instagram – 20 de secunde.
Sâmbătă.
Iași?
Mobilul Cristinei fiind la-ncărcat, a fost al meu utilizat pentru facebook. Chiar cel personal, logându-se, nu ca-n alte dăți, când se parcurgea peretele meu. Facebook trăiește cu sau fără mine, se pare.
Am suprins, p-al ei perete, Iași-ul exprimându-se vocal nu chiar în susținerea unor autorități politice. Aleșii au băgat în funcțiune metoda Ansamblul Divers Ion, pentru ca sunetele celor ce scandau împotrivă-le să fie acoperite, să nu se mai audă nemulțumirea.
Linkedin – 3 secunde.
Duminică
Redescopăr Brain Wars. Război dă creiere.
Da, se pare că se-activează, alene, celelalte aplicații de pe mobil. Cum de erau astea p-aci?! Cum ziceam, și încă zic, nerazgândindu-mă, unul dintre automatismele principale la luarea-n mână a mobilulu, aprinderea sa, postswipe, căutat facebook-ul. Pur și simplu, chiar dacă facusem același lucru cu 30 de secunde-nainte, la fel se-ntâmplă și acum. Dar cum nu mai am facebook-ul, încep a observa și celelalte aplicații de pe mobil, printre care se află și Brain Wars, un joc competițional între useri de peste tot, care se duelează-n probe cerebrale, gen.
În plus, parcă am altă stare în a o privi pe fie-mea existând. Nu par a-i mai corela atât de furtunos și patetic trăirea cu toate fărădelegile lumii. Da, știu că-n același univers și aceeași dimensiune se regăsește cu toate cele, de la dictatori, la braconieri, la …. dar se află-n același unvers și dimensiune cu sine. Ea este.
Cu urechea spre wall-ul Cristinei, mi-a atres atenția următoarea venire.
Am râs.
Luni.
Dezinstalez Hearthstone. A mai încheiat un ciclu. M-au bătut cu PTW-ul peste display, nas și freză de mi-a trecut rapid pofta. E puțin nepotrivit să procrastinez într-un mediu ce nu-mi oferă un minim de plăcere.
Ziua 7. Marți. 2019.04.23
Mi-am reactivat feed reader-ul, și anume Feedly. Cumva, blog-urile au un fel de energie mai solidă, mai fermă, mai friendly. Natura mea pare-se că se alimentează mai bine din extreme. Pe de-o parte este mIRC-ul, cu un flux destul de rapid, unde viteza era principala calitate necesară captării și menținerii atenției. Iar de cealaltă parte este blog-ul, care-i exact opusul, unde exprimarea unui punct de vedere durează ore bune, fiind nevoie de cercercetare, reformulări, consultări etc. Sau săptămâni, precum ar fi cazul acestei postări.
Observ un plus de liniște generală. Nu mult, dar suficient încât să-mi dau seama că este datorat abstinenței de la social media.
Ziua 8.
Prima postare pe Instagram după ceva luni. Îmi place contul meu de Insta, chiar dacă mă dep[șește template-ul general al postărilor cu țânșpe mii de tag-uri. Probabil un influensăr o fi mai pe acest film.
Joi
Am terminat de văzut
L-am văzut în trepte,
din timpul descoperit
cu-această numărătoare de zile.
Câteva minute atunci,
câteva ieri,
azi câteva.
Și mi-a plăcut.
Ziua 10.
Azi am stat pe tron așa. M-am uitat pe pereți și ei către mine, cred. Nu știu dacă, anul acesta, ne-am privit astfel. Mhhh… faianța asta ar merita spălată.
Sâmbătă.
Am mers în parc cu fetele și n-am stat deloc pe telefon. Nu-mi dau seama dacă l-am uitat acasă sau nu, dar nu a existat intenția de a verifica pulsul social media. Astfel deconectat, m-am conectat altfel la ceea ce era în juru-mi. Parcă și culorile au altă nuanță, mai vie, atunci când simțurile le observă fără un gând culcușit în spate-le, care să fugă către alte subiecte.
Ziua 12.
Azi, am stat iarăși așa. La masă cu rudele, pe un fotoliu de-acela de outdoor, cu ochii în soare.
” – Ce faci, Alex?
– Ascult.”
Și chiar asta făceam. Stăteam cu pleoapele în soare și ascultam. Ascultam oamenii vorbind, goangele zumzăind, soarele trecând pe cer. Timpul scurgându-se la gerunziu.
Luni.
Azi fu episodul 3 din Game of Thrones, ultimul sezon.
Personal, am văzut vreo 3-4 episoade-n trecut din GoT și mno… nu prea m-a dat pe spate, părându-mi-se ok-ish. L-am lăsat în pace și-am zis totuși să mă uit la sezonul trecut, crezând, nu știu de unde, că era ultimul sezon. Hai, că dacă se uită mai toată lumea, măcar finalul să-l văd și eu. Dar nu, nu a fost ultimul. Abia cel de-acum închide odiseea fantastică GoT. Fantastică ca gen, desigur.
Revenind la episodul 3 din ultimul sezon, ămmm… o tristețe. Se așteaptă ani întregi pentru Marele Război, unde forțele să se desfășoare masiv, cu lupte unu-la-unu dintre ceel mai cele, cu rage-uri, întorsături de situație, cu un Final Boss răzbit cu greu și imense sacrificii etc.; știi… tot tacâmul. Când colo, tactică militară suicidală, un Bran pe câmpii, un Night King mai mult decât neglijent, unii care se-ascund în criptă de unul care-nvie morții și tot felul de alte detalii ridicole ce pun la-ndoială calitatea scenariștilor. Bine c-a fost negru mai tot episodul, că de era lumină, cine știe ce trăznăi mai ieșeau la iveală.
Este ceva cu acest trend de a fractura logica în interesul obținerii emoției. Astfel, în episodul 3 sunt mult prea multe astfel de discordanțe față de o logică de bun simț, când se puteau obține cu aceleași resurse același rezultate emoționale, ba chiar mai mult, dar susținute de o corelare verosimilă a faptelor. Oricum, lider recent în acest trend pseudologic mi se pare The Avengers – Infinity War, unde-au reușit să transforme un villain cu o filosofie interesantă într-un… ămmm… într-un ceva să fie, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit despre Endgame, despre care am auzit că ar avea o linie-n același ton de haos, pe care mi-e și frică să-ș văd.
Și astăzi am stat așa. O fi ceva cu această vacanță de Paști, căci n-am mai stat de vremuri așa în mod consecutiv.
Am fost cu fetele-n Parcul Circului, iar pe drum până acolo Ilinca a adormit, așa că am fumat o țigară, ne-am luat câte o înghețată și-apoi am stat, așteptând făptura să se trezească. Cristina mă mai ținea la curent cu noile schimbări ale vieții wall-ului de facebook, iar eu observam ce-mi permiteau simțurile. Soare, oameni, triluri, hămăituri, adieri, verde.
2019.04.30
Observ că la mobil am notificări în folder-ul unde este pus facebook. Curios, intru în folder, apoi în aplicație și-mi amintesc de faptul că s-a logat Cristina și pe mobilul meu. Parcă nu mai sunt așa incitante notificările, mai ales că nu-s despre mine, în marea lor parte.
Prin mail primesc notificări din ce în ce mai diversificate de la facebook, poate-poate intru să văd despre ce e vorba, mă pierd puțin și mă regăsesc după două ore în marea aceasta de nou.
Miercuri
Parcă-ncep să mă-nțeleg cu absența social-media. Ceva lipsește, desigur, iar la un moment dat o să-mi dau seama exact ce și de ce. Dar acum suntem ok. Mda… cred că-mi lipsesc dumele one line care-și aveau seva inspirației în feed-ul zilnic, asta cam fiind activitatea mea recentă pe facebook.
Ziua 16
Octav Ungureanu, într-o haioasă gândire similară, face comic-ul următor:
Nu m-am lepădat, dar într-un post tot sunt :).
Vineri
E casual Friday și chiar nici acum nu mă mâncă a intra pe facebook pentru a procrastina. Pot procrastina cu pereții. Mă uit la ei, îi măzgălesc, îi șterg și-i măzgălesc iar.
Ziua 18
Sunt cam obosit, astfel încât pofta de a freca social media inutil pare mai crescută.
Am fost în vizită pentru a primi cozonac. La Lucia. Lucia zisese că are poftă de a coace, Cristina că are poftă de a mânca, s-au înțeles, așa că am vizitat-o întru comun-satisfacerea dorințelor. Bun cozonac, ser’na.
2019.05.05
Azi, iar s-a leak-uit un episod din GoT o_O. Într-un ungher al gândurilor, sper că este vorba despre Episodul 3, pe care producătorii s-au gândid să-l refacă datorită reacției publicului – același final, dar desfășurarea puțin altfel, mai… puțin jenantă, să zicem.
Dar sigur nu e 3, ci 4, despre care roiesc spoilere. Nu m-au orbit, căci nu le-am privit.
Luni
Episodul 4 din Game of Thrones. Surprinzător, este sub cel anterior. Naivul de eu a crezut că nu se poate mai bizar, așa că a fost contrazis faptic. Orice jucător mediocru de Total War poate strănuta o tactică militară mai legată decât parodiile prezentate-n acest sezon.
2019.05.07
White Jack! De fapt e mâine, după ce termin și această zi.
Azi e bine că n-am fb-ul pornit, că mă simt oleacă prost și parc-aș fi schimbat niște cursuri ale istoriei în discuții aprinse prin labirinturile emoțional-informaționale ale internetului. Mdar no… ați scăpat de vijelia argumentelor utile și irefutabile. De data aceasta.
Ziua 22. Miecuri. 2019.05.08
79 de notificări
1 mesaj
0 cereri în prietenie.
Eu am impresia că vouă chiar nu vă pasă de viața mea media-socială. Păi așa?! Ce?! Nu sunt suficient de influensăr să mi se facă simțită absența? Eu cum să trăiesc fără reacțiile voastre? Cum?! Deci da, mă ducă să-mi influențez existența puțin offline. BBL cu ceva concluzii.