Suntcalm? @ Street Delivery – Scena “Patria”

Nouă ne place la Street Delivery. Ne-a plăcut mereu și ne-am distrat de fiecare dată, mai puțin în anul în care s-a pus accent în mod special pe comerț, proiectele civico-socialo-culturale-etc. trecând pe un plan terț, lucru ce-a determinat un feed-back majoritar negativ. Partea bună atunci când nu ești orb la reacțiile beneficiarilor produsului tău este că îi poți ține aproape chiar și după ce-ai greșit, iar organizatorii Street Delivery s-au conformat cerințelor, anul următor festivalul revenind la diversitatea știută și apreciată.

Anul trecut am fost prezenți cu muzica la cortul ProFest, unde-am asigurat ambianță muzicală profestatarilor, am zâmbit, am socializat, am dansat, am pozat, am filmat. Ce să mai! Fu fain! Iată mai jos o parte din setul acelui week-end memorabil.

Anul acesta, ne-a venit în gând ideea de set surpriză. Cum adică? Adică mergem pregătiți pentru a susține un eveniment muzical pe o suprafață restrânsă (controller, stand, boxe, tracklist, voie bună), iar la fața locului decidem cui facem cadou acest set, ideea de bază fiind să sprijinim un proiect pe placul nostru printr-o acompaniere sonoră.

Vineri, mergem noi în vizită de recunoaștere, să vedem unde ne-am potrivi mai bine. Venind dinspre Universitate, primul contact cu Street Delivery este cu fostul (și viitorul, sperăm) cinematograf “Patria”, unde vreo 2-3 fete aranjau niște postere alb negru, postere care subliniau unele dintre neajunsurile trecerii indiferente a timpului timpului, ba chiar ignorantă.

[Best_Wordpress_Gallery id=”2″ gal_title=”Posters Street Delivery”]

Instantaneu ne-am dat seama și eu și Cristina că de acolo vrem să sune muzica. Nu știam exact ce proiect este (eram și puțin chiaun după o săptămână muncită cu drag și spor), dar am dat curs instinctului. Intrăm în vorbă cu fetele, explicându-le pe scurt ce putem și dorim să oferim. Situația a rămas cumva-n aer, urmând să stabilim Sâmbătă ce și cum e de făcut.

În drum spre casă Cristina-mi indică faptul că fetele nu erau parte dintr-un proiect din cadrul festivalului, ci erau chiar voluntari ai echipei Street Delivery. După cum spuneam, nu eram chiar în deplinătatea vigilenței, motiv pentru care am “reușit” să nu observ niște detalii evidente. Această informație a creat un plus de emoție, înțelegând că nu vom susține un proiect, ci chiar Proiectul Street Delivery. Am adormit greu, incitați fiind cu gândul la a doua zi.

Sâmbătă, ne prezentăm pe la 16 și ceva, pregătiți să rezolvăm nelămuririle și să punem în practică setul nostru surpriză. Intrăm în dialog cu unul dintre tipii de la pază, respectiv security, care ne face legătura telefonică cu Oana Dumitru, unul dintre organizatori, căreia îi explic, cât mai pe scurt, care-i scopul și durata vizitei noastre. Având în vedere că veneam neanunțați la festival, iar în trecut existând ceva… surprize în mesajul transmis de alte proiecte cu prezență spontană, ni se solicită câteva informații despre noi printr-un mail. Întorși la mașină, scot stand-ul, conectez mobilul la laptop (tehnologia asta!), scriu un mail scurt și la obiect, iar în ceva minute primim acordul de a ne instala. Niceee! În alte câteva minute avem și curent, deci toate-s bune până acum.

[Best_Wordpress_Gallery id=”4″ gal_title=”Intrare Patria Street Delivery”]

(foto: Alberto Groșescu)

Montez sculele, cu gândul la sonorizare: “Oare se vor auzi? Anul trecut eram în cort, care acționa ca o cutie de rezonanță, dar acum suntem cam în spațiu deschis…“. Este evident, presupun, că vorbim de niște boxe de casă, nu de hală, stadion sau aeroport, gândul meu fiind să mă pot exprima muzical pe ceva zeci de metri pătrați, nu să dărâm cinematograful. Ca stative pentru boxe am împrumutat două cutii de la Wood Be Fun, care se potrivesc frumos peisajului. Toate conectate și aranjate, apăs PLAY și magia apare. De fapt magia se aude, se simte. Cu un mic reglaj pe ici pe colo chiar avem un sunet decent pentru acest context.

[Best_Wordpress_Gallery id=”7″ gal_title=”Pupitru Suncalm?”]

Pe scurt, setul a avut o diagramă oscilant-crescătoare, de la downtempo și trip hip hop către nu disco, house, deep house, fiind prezente influențe de acid, dub și alte cele, că dacă intrăm adânc în ramificațiile ramificațiilor stilurilor și influențelor, mai apar câteva-ntre timp. Mai jos se poate auzi prima parte, ca teaser, poate data viitoare vii și tu să te distrezi la un party neanunțat 😀

Reluând firul poveștii, fetele se duc la joacă prin Grădina Icoanei, iau eu rămân să mă bucur de atmosferă. Prima poziționare a standului “beneficiază”, pe lângă vântul ce bate cu putere, și de un curent de aer ce se strecoară prin grilajul cinematografului și pe lângă postere. Mă mut mai la stânga mea, în dreptul ușii din dreapta ta. Aici sunt mai ferit, mai fericit, deși mi-aș fi dorit să nu vin în sandale. Nu-i bai, supraviețuiesc, doar am muzica de partea mea, deși ar merge un încălzitor, ceva.

Printre melodii se mai strecoară câte o cunoștiință nevăzută de un an, sau doi, sau trei, cu care mai schimb o vorbă. Lumea e bine. Evoluează, muncește, se-nmulțește. Se mai și schimbă, dar nu esențial, doar pe ici pe colo, la mici detalii.

Pe ultima piesă din setul mai sus împărtășit, entuziasmat se-apropie de mine un tip.

– Salut, fratee! Microfon ai?
– N-am… încă.
– Pfoaaa ce mergea acu. Salut, eu sunt Paul, sunt MC. Moamă, ce intra acum!
– Mno, știu ce zici, că și eu am în plan asta cu completatul setului, dar încă nu-s pregătit.
– Păi da, că n-are cum un DJ să facă treaba MC-ului.
– Știu, dar un DJ bun tre să facă și puțin MC-ală.
– Corect. Woaaa ce bine intră asta. Yo! Yo! Yo!

Dă să plece, se schimbă și melodia. Se-ntoarce.

– Haaai, fratee, ce-mi faci?
– :))
– O darabană ar fi mers pe asta.
– Ha! Prea gândim la fel, că și mie-mi trecu  asta prin cap.
– Da, frate! Ram-pam-pam!

Mai schimbăm două vorbe și se duce lângă prietena sa, că deja o neglija.

– Ia fii atent la ce urmează!

Începe ce trebuia să urmeze, iar în 3 secunde se-ntoarce lângă pupitru.

– Whoop! Whoop! Unde-i microfonul ăla??? Ce bine-ar intra niște versuri!
– Stai să vezi că am și niște Nichita Stănescu-n program.
– Woaaaa! Foarte taree, frate!

Pleacă cu greu de lângă boxe, asta după ce facem un schimb de numere de telefon. Poate ne-om întâlni și cu alte ocazii. Salut! Salut!

A intrat și Nichita mai târziu cu al său cub, dar n-am ciobit corect cubul perfect. I-am sfârtecat un colț până-n centrul de greutate și puțin mai departe. Mi-am zis că data viitoare-l voi ciobi mai delicat, că e păcat de cub să fie așa sfărâmat.

Sun frumoasa soție să vină-nspre mine pentru a lua o mică pauză necesară. În drum spre toaletă, mă-ntâlnesc cu Iarina.

– Auzi, tu ai băgat muzică-n față la Patria?
– Încă bag.
– Păi… și pleci așa?
– Fac ce vreau!

Asta da atitudine de stăpân al scenei! :))

Mă-ntorc la pupitru și aflu că după ce-am plecat, cineva a scos prelungitorul din priză, apoi, după ce s-a rezolvat această problemă, a venit o fetiță și-a apăsat un buton oarecare de la boxe, iar butonul, desigur, era cel de oprire/pornire. In fine, peripeții, dar nimic de nerezolvat pentru echipa tehnică formată din Cristina și Ilinca.

Și-ncepe a doua parte a setului, mai house, mai ritmată, mai energică. Mai un remix drăguț al unei melodii vechi ce creionează niște nuanțe de surprindere pe fața unei trecătoare în etate, mai un ritm oriental ce atrage și animă vreo doi homelși, mai un dialog cu un cunoscut, mai o apreciere zâmbită sau dansată. Adică de bine.

Pe la 20:30 îmi vine pofta de a introduce-n set o melodie care mi-e tare dragă. O pregătesc, fac trecerea și-mi energizez ceva mai mult dansul din spatele pupitrului. După un minut văd că se ivește un grup, dintre care 2-3 dansând.

– Bine așa! Ia zi, bei un pahar?
– Ămm… beau. (că tot ziceam mai devreme că ar merge un încălzitor)
– Ia pune-i și băiatului un pahar.

Ia un pahar de plastic și toarnă cu inimă niște jager, completează cu ceva red bull și dă să adauge gheață.

– Te deranjează dacă pun gheața cu mâna?
– Claaar!
– Asta vroiam să aud de la tine!

Îmi înmânează paharul, dau boxele ceva mai tare și mă alătur băieților pe ringul de dans.

– Noroc!
– Și sănătate!
– Sună mișto!
– Da! Ați nimerit la melodia mea preferată din setul ăsta.
– Haa! Tare! Noi mergem la Promenada, la Deborah De Luca.
– Drăguț. Vă faceți și voi încălzirea aici puțin :).
– Da, da!

Mai stau băieții vreo 2-3 minute, de fapt mai dansăm vreo 2-3 minute, mai schimbăm 3-4 vorbe și se adună pentru a pleca mai departe, spre roof party. Ne salutăm și ne urăm de bine, o seară faină să avem în continuare.

Se pare că ne-am sincronizat cu toții în mod ideal, deoarece în 5 minute s-a oprit iarăși curentul. Mi-am zis să reiau setul imediat ce vine curentul, dar deja trecuseră vreo trei ore. Și nu era vorba despre mine, cât despre departamentul tehnic, care cam obosise de la atâta tobogane, călușei, cățărări și alte cele. Am strâns sculele și m-am așezat pe case pentru a-mi savura Jagerbomb-ul (sau Bullmeister), așteptându-le pe fete. Acasă am adormit târziu, pe gânduri disco, parte din mine continuând show-ul de la Street Delivery.

Mă bucur să mă știu sprijinit de familie în inițiativele mele, mai ales că ideea aceasta de flash-mob set a venit de la Cristina, într-unul dintre brainstorm-urile noastre, și tot draga mea soție a fost cea întrebuințată timp de 4 ore de frumoasa noastră fiică.  Și creativă, și tehnică, și determinată. Ce să-mi doresc mai mult?!

Mulțumiri încă o dată echipei Street Delivery pentru ceea ce a făcut, face și va mai face în continuare. Știu că pentru a menține  continuitatea acestui eveniment și, mai mult, pentru a-l dezvolta plăcut, este nevoie de multă energie, răbdare și conectare. Le-am transmis deschiderea mea pentru Scena “Patria” de anul viitor, poate ieși ceva frumos. De fapt, mai frumos, că frumos deja fu :).

iMorala: Sunetcalm?

P.S.: Pentru a vă satisface o curiozitate, prezentă sau nu, melodia preferată din acest set este ceva mai jos. Da, știu, ascultarea ei solitară, acasă, la muncă sau altundeva, are un efect net inferior comparativ cu situația în care aceeași melodie este animată de un DJ la pupitru și pregătită timp de ceva zeci de minute pentru a atinge unde trebuie, însă sunt singur că place și așa :).