Nu este liniște. Se troncăne-boncăne. Iar eu mă gândesc a ațipi un pui de somn, de refresh, de 20 30 de minute.
Sunt în pat, analizez sunetele puțin, să văd pe unde-mi așez urechea, respir relaxat, patul îmbie, se aud bătăi de ciocan, dar nu deranjant. În curând sunetele vor trece-n surdină, iar surdina cooperează și le acceptă. Ciocanele par sa se-ndepărteze într-un ritm tribaleneș ce m-adoarme-ntr-un gând de hamac, legat de-un copac și de-un alt copac legat, iar perna mângâie suflul de vis ștrengar-diurn.
“- Băi pisicule!! tu auzi ce gălăgie fac ăștia?!!”- aproape strigă Cristina intrând pe ușă, contrariată fiind de ciocane. Eu nu mișc. Prins între două planuri, îs treaz si inert simultan.
“- Șșșș, că doarme tătuțu!” continuă către Ilinca. Iar Ilinca bineînțeles că s-a abținut de la orice act ce mi-ar fi putut pricinui trezirea. Dar deja zarurile fuseseră aruncate de pereți cu întrebarea revoltată a Cristinei. Am încercat, am gândit pozitiv, am sperat că voi putea reveni la tribaleneșe, dar a fost prea târziu. Ciocanele Cristinei le-au întrebat deja ceva pe ciocanele mele care-au răspuns, iar acum se aud ecouri de ecouri și bătăi noi, iar eu mă ridic și mă-mbrac. Bună dimineața!
iMorala: Zboară! puiule de somn. Zboară!