De ce “La revedere!”? Cineva mi-a spus că din respect și politețe, dar totuși!
Să mă explic. Multe dintre convorbirile telefonice formale se încheie cu acest “la revedere!”, chiar dacă 1.nu ne-am văzut – pentru a avea logică revederea, iar 2. nu sunt șanse să ne vedem, iar dacă ne vedem, nu ne recunoaștem pentru a ne bucura de (re)vedere. Dacă totuși sunt șanse de întâlnire, de ce să nu ne rezumăm la un simplu “la primăvedere”? Sau poate ne-am văzut deja într-o existență anterioară, iar când ne vom reîntâlni vom avea parte de o epifanie transexistențială. Sau poate acești oameni cred în diluarea intrinsecă până la identificare a continuului spațiu-timp astfel încât noi deja ne-am văzut, ne vedem și ne vom revedea, dar toate acum. Sau poate există un sistem de supraveghere video Bigger-Brother, iar când sun undeva, acel cineva are acces instantaneu la sistemul de supraveghere și mă vede (notă personală: să nu mai vorbesc gol la telefon).
Nu înțeleg exact, însă am cumva impresia că agenda mi-e încărcată cu ceva revederi cu oameni pe care nu i-am văzut vreodată. Dar dacă nu mă duc la revedere, oare m-or suna să-mi reproșeze că m-au așteptat în van?
Și-atunci respectul și politețea pentru ce sunt? că pentru logică nu par a fi, iar cum noi ne dorim ființe raționale, se pare că nici pentru noi, ființele.
iMorala: Te văd, nu te văd, clar te revăd!
Mie mi-e clar ca sunt si personaje de “la nerevedere” in viata tututor. 🙂
Corect, și sunt și-acelea de “la nevedere”, că doar le-ai văzut în online de ce-s capabile 🙂
Stai, tu mai ai convorbiri telefonice :D?
Încă nu mi-am dezvoltat capacitățile telepatice 🙂
Nu, dar eu evit convorbirile “vocale”, exceptandu-le pe cele cu prietenii, unde folosesc celebra formula de incheiere “Ne vedem, boss!” :))
Eh, evit și eu pe cât pot, dar ca să miști lucrurile mai repede, mai apelezi și la apeluri :), că un mail întră-n spam, e uitat, nu vezi notificarea…
Ehhh, eu mai verific cand apuc mail-urile din ultimele zile. Nu-mi ia mult, de cand mi-am curatat de peste tot asediul de spam.