La pas

Carnetul de șofer l-am luat acum ceva ani, dar n-am condus decât prea puțin pentru a se contoriza. N-am avut mașină, locul de muncă a fost mai de birou, uzină, secție etc., adică activitatea s-a desfășurat într-o proximitate redusă, sau nu m-a atras suficient acest subiect. Motive sunt, rezultatul există. Însă, ca urmare a contextului actual, unul asupra căruia voi reveni, sunt nevoit îmbiat să învăț a conduce.

Deunăzi, eram cu simpatica-mi soție în poligon, la Ilioara, iar la un moment dat mi-a zis “Hai, ieși pe stradă până la parc”. Așa că am ieșit pe stradă.

Practic, a fost acceptabil: nu am deranjat prea multă lume, motorul decedat o singură dată, întors capul aiurea de vreo două ori, un marșarier în loc de prima… în fine, se putea și mai rău. Și mai practic: a fost solicitant până-n fine niveluri: bordura era prea mare și prea aproape, cutia de viteze părea a avea vreo 30 de trepte poziționate aleatoriu, peste tot era câte un nou unghi mort, autobuzele zgâriau norii, iar orice claxon îmi era adresat mie.

Deci da, am nevoie de câteva ore cu școala.

Dar faza interesant de transtemporală s-a întâmplat cu o intersecție înainte de intrarea în poligon. Continue reading