Pogo sau ce?

Mai acum ceva ani, frecventam clubul Fire, în special Sâmbăta. Bere ieftină, playlist identic de-mi reglam ceasul la fix, lume simpatică, decor minimal, vibe friendly, deci context numai bun de deconectare sau conectare.

Într-una din aceste seri, să fi fost puțin trecut de 12, când distracția era în toi, cei prezenți ne-am împărțit în 2-3 pogo-uri, parcă pe Chop Suey. Fiind devreme, pogo-ul era pe safe mode on, adică nimeni nu cade, nu se atacă la față, chestii de bun simț. Era timp și loc pentru astfel de manifestări mai contondente spre dimineață.

În pogo-ul unde eram și eu implicat am simțit o perturbare-n masa mișcândă, vreo 2-3 persoane încruntându-se, lucru ce nu prea era la locul lui. Eeei comedie! Ce se întâmpla? O fătucă stătea-n marginea pogo-ului și le aplica “dansatorilor” lovituri la semiînălțime, iar cum în Fire nu veneai în papuci de plajă, loviturile parșive de bocanc te atingeau pe suflet, nu alta. Continue reading

Când sunt obosit sunt prost

Admit liniștit: când sunt obosit sunt prost. Bine, mai sunt și alte situații în care prostia-i la putere-n acțiunile mele, dar hai să nu-ți dezvălui chiar toate ipostazele, să mai rămână informație și pentru alte postări de autoflagelare a  propriei imagini.

Bun, n-am dormit satisfăcător dintr-o cauză sau alta: s-a smiorcăit aia mică, a fost luna prea plină,  am băut sau mâncat ceva nesatisfăcător, m-am lăsat împiedicat de o idee și am zis să-i musai caut o finalizare; în fine, motive se găsesc pentru a dormi doar 2-3 ore-ntr-o noapte.

Dimineața, mă trezesc, fac ceva mișcare, meditez oleacă, mânc, alea-alea și o iau spre munci. Evident, mă refer la zilele lucrătoare sau în cele în care am programate ceva activități matinale, căci de n-aș avea, aș mai dormi puțin și aș fi mai puțin prost.

Ei cum am ieșit pe ușă îmi scad IQ-ul și instinctul de conservare mai ceva decât nivelul de trai sub conducere PSD-istă. Sau FSN-istă, sau PNL-UDMR-PMP-PDL-istă. Sau orice PARTIDUL-istă d-asta de stimabili comuniști. Iaca dovadă! Aseară am dormit 4 ore și deja prostesc a politică cu elan de aprozar. Calmmmm, Obosil-Prostilă! Calmmm! Continue reading

Nu e băiat rău

“Nu e băiat rău, dar…” și de la “dar” încolo și-ncoace încep a curge calități mai puțin utile și ceva mai mult nocive unei socializări sănătoase, indiferent de context.

Nu e băiat rău, dar… se comportă ca unul, verbal, fizic și ideologic. Scuipă, spumegă, hulește, se isterizează, este irațional și neproductiv, dar… Nu e băiat rău, dar e destul de dificil să-ți dai seama că este altfel. Este, probabil, un drum lung și anevoios să ajungi la bunătatea tipului ăsta care nu e băiat rău și care, de cele mai multe ori, dacă nu mereu, își întemeiază interacțiunile sociale condus de gândul că respectul se câștigă. Și-ntotdeauna este vorba de alții care trebuie să-i câștige lui respectul. Și da, în epoca aceasta intensă, unde fiecare dintre noi pășește rătăcit în propria odisee de (re)descoperire a respectului sincer de sine, mai trebuie să luptăm și pentru a câștiga respectul lui! Și mai interesant este că… mmm cum să zic?… consistența acestui respect este invers proporțională cu efortul depus întru câștigarea sa. Reformulând, orice respect câștigat cu trudă se poate evapora instantaneu la o infimă incompatinilitate. Ce să mai… ființe fine. Continue reading