White Jack – Facebook

Nu stau prea mult pe facebook. Media din ultimile 2-3 luni fiind de 60-90 minute/zi, printre altele. În așteptarea încărcării unui fișier, în mijlocul de transport în comun, pe toaletă, la coadă la ceva.

Problema este nu cantitatea, ci intensitatea cu care sunt atras în vârtejul emoțional. Și mă suprind în stări străine intențiilor inițiale matinale. Cele cu care am ieșit din casă și cărora am zis să mă dedic, dar pe care le observ pălind în fața unui prezent șocant, alert, apocaliptic și ireversibil.

Cât din realitatea generală pot pierde?

Ce apare-n plus? Ce se reduce?

Ziua 1. Miercuri. 2019.04.17

Dar cu ceva notificări.

Dau să șterg facebook-ul. Mă-ntreabă dacă vreau să revin la setările din fabrică. Probabil așa a venit mobilul, cu fb-ul instalat by default. Mă-ntreb și eu dacă vreau și-mi răspund că nu. Adică ori e ori nu e.

Pun icon-ul aplicației într-un folder, să nu văd notificările, dar le văd, așa că încerc a le anula. Dezactivez prin opțiunea 1 (ceva direct din aplicație) – nu merge. Dezactviez prin opțiunea 2 (din setările mobilului) – nu merge. Mă deloghez – nu merge (sau o fi mers, că mai dă OS-ul d-astea). Șterg userul. Liniște.

“Eh, acum nu mai am facebook. Dar ce mai am? A! LinkedIn și Instagram.” Reflexul își face simțită prezența.

Intru pe Instagram. 2 minute. Out.

Intru pe LinkedIn. 1 minut. Out.

Era puțin probabil să acord timp pentru același viciu, dar cu aromă diferită.

Ziua 1 se-ncheie fără tragedii. Continue reading

blog după ani

Cam după 10 ani m-am reapucat să scriu pe blog 

Îmi place cuvântul și-mi place ce poate face alături de alte cuvinte, reușind să stârnească sau să strunească emoții, să stimuleze imaginația, să declanșeze revelații, să despartă sau să adune. Din câte-mi amintesc, mă bucur de cuvinte în online de prin 1997, când ASL PLS-ul și dickpick-ul își aveau loc de desfășurare  în zona interacțiunilor pe mIRC.

Just troll it, but do it good

Apoi au fost chat-urile web, forumurile, rețelele de socializare pe care le-am frecventat în primul rând pentru dorința de dialog, iar uneori, din interes profesional. Însă undeva-n acest drum s-a strecurat blog-ul. Blog-ul personal e cumva mai intim. Aici nu te banează cineva cu o opinie contradictorie cu opinia ta, iar eu, cum în general eram atras și stimulat de trolling, mi-am luat ban/block cam peste tot.

Când vorbesc de trolling mă refer la ceva mai elevat decât o poziționare de Gică Contra doar de dragul poziționării. Când trollam, mă jucam în căutarea partenerilor de joacă, stimulând discuția într-o zonă comun-accesibilă, că de genii neînțelese e sătulă omenirea. Am învățat asta pe mIRC, unde pe canal e caterincă, ne glumim, ne-o dăm, dar dacă este vorba despre ceva serios, discutăm pe privat. Continue reading

make bulă great again

Acum ceva săptămâni m-a prins nevoia de a-mi mări/schimba bula de social și m-am uitat după fețe noi cu obiceiuri noi. Principalul meu criteriu de selecționare fiind doza de inteligență pe care-o observ în comentariile făcute pe ici-colo.

Da, am avut o perioadă mai altfel, determinată de suprasaturare socială odată cu Românii Sunt Frumoși, care apoi s-a continuat cu frumoasa româncă Ilinca ce ne-a onorat cu prezența, iar parcă acum avem o mică fereastră de respiro, deci de reconfigurare a traseului din mai multe puncte de vedere.

Revenind, în sinea mea egocentrică m-am gândit că oi fi singurul care-a abordat această atitudine socială. Totuși, după cum era de așteptat, există o conștiință comună ce pulsează la unison. Prea fin, uneori, dar dacă ai răbdare, deschidere și memorie, observi anumite detalii. Continue reading