Înțelegi?

– M-am uitat în stânga. Înțelegi? M-am uitat în dreapta. Înțelegi? Și-am traversat. Înțelegi?
– Ămmm… nu, nu și nu.
– Adică?
– Prea complicat pentru mine.
– o_O
– O_o

Citeam, cândva, despre tehnicile de comunicare, iar unul dintre aspecte se referea, și încă se referă, la menținerea atenției interlocutorului prin adresarea unor întrebări de confirmare precum “Înțelegi la ce mă refer?”, “Până aici suntem în regulă?”, “M-am exprimat suficient de coerent?” și altele asemenea. Tehnica este una sănătoasă, care susține dialogul prin aceste intreruperi interogative, lăsând partenerul să completeze, dacă este cazul. Bun. Până aici totul e clar, da? 🙂

Problema apare atunci când cineva, nu dau nume, persoană importantă, scapă de sub control această tehnică, ea devenind un tic verbal agasant-redundant. Personal, l-am observat la cei ce lucrează în vânzări sau la persoane cu oarece complexe care, prin repetarea acestui tic, doresc cumva să stabilească un raport de inegalitate între ei și tine, cel care are probleme de asimilare a informației. Și cu cât informația e mai simplă, cu atât alimentarea egoului se face mai bine.

După ceva propoziții, singurul lucru pe care-l înțelegi în totalitate este că ai treabă oriunde altundeva să faci orice altceva. Înțelegi?

iMorala: Ne înțelegem și noi?