#BLP20 – Mercur retrograd

De fel, în perioada în care Mercur este retrograd, lucrurile-mi merg ok, chiar surprinzător uneori. Anul acesta, pe 17 Noiembrie pare c-a fost începutul unui  astfel de context astrologic, iar lucrurile au fost puțin altfel pentru mine. Puțin.

Pe 1 Noiembrie, aflu de pe facebook de ediția a 20-a a Bloggers Lan Party ce urma a se desfășura la Qreator. Mi-am zis că dacă tot am început să-i acord atenție blogului personal, de ce să nu iau contact direct și cu blogosfera? așa că am intrat în contact cu Toma Nicolau, arătându-mi disponibilitatea de a pune un set, dacă line-up-ul nu este completat deja.

Pe scurt, Bloggers Lan Party este un eveniment ce se desfășoară din 2o12 încoa’ și, după cum se văd lucrurile, frumos în colo. Nu știu foarte multe despre trecutul său, însă stadiul actual este unul ce cuprinde gaming-ul de la board la retro la senzori (kinect style) și VR, iar vibe-ul general al evenimentului este, care de fapt a fost, unul fain, joyful.

Revenind, spre bucuria noastră comună, se pare că mai era loc în program chiar Sâmbătă, 17 Noiembrie, între orele 22:00 și 00:00. Perfect, că tot îmi era poftă de ceva mai mainish. Așdar Sâmbătă aveam plăcerea să pun muzică după Undoo, Rekaze și Nameen. Spun plăcere, că Undoo este un DJ pe care-l apreciez în primul rând pentru vibe-ul său uman, dincolo abilitățile sale de a jongla cu platanele și a conduce atmosfera unde trebuie. Continue reading

Pogo sau ce?

Mai acum ceva ani, frecventam clubul Fire, în special Sâmbăta. Bere ieftină, playlist identic de-mi reglam ceasul la fix, lume simpatică, decor minimal, vibe friendly, deci context numai bun de deconectare sau conectare.

Într-una din aceste seri, să fi fost puțin trecut de 12, când distracția era în toi, cei prezenți ne-am împărțit în 2-3 pogo-uri, parcă pe Chop Suey. Fiind devreme, pogo-ul era pe safe mode on, adică nimeni nu cade, nu se atacă la față, chestii de bun simț. Era timp și loc pentru astfel de manifestări mai contondente spre dimineață.

În pogo-ul unde eram și eu implicat am simțit o perturbare-n masa mișcândă, vreo 2-3 persoane încruntându-se, lucru ce nu prea era la locul lui. Eeei comedie! Ce se întâmpla? O fătucă stătea-n marginea pogo-ului și le aplica “dansatorilor” lovituri la semiînălțime, iar cum în Fire nu veneai în papuci de plajă, loviturile parșive de bocanc te atingeau pe suflet, nu alta. Continue reading

Suntcalm? @ Street Delivery – Scena “Patria”

Nouă ne place la Street Delivery. Ne-a plăcut mereu și ne-am distrat de fiecare dată, mai puțin în anul în care s-a pus accent în mod special pe comerț, proiectele civico-socialo-culturale-etc. trecând pe un plan terț, lucru ce-a determinat un feed-back majoritar negativ. Partea bună atunci când nu ești orb la reacțiile beneficiarilor produsului tău este că îi poți ține aproape chiar și după ce-ai greșit, iar organizatorii Street Delivery s-au conformat cerințelor, anul următor festivalul revenind la diversitatea știută și apreciată.

Anul trecut am fost prezenți cu muzica la cortul ProFest, unde-am asigurat ambianță muzicală profestatarilor, am zâmbit, am socializat, am dansat, am pozat, am filmat. Ce să mai! Fu fain! Iată mai jos o parte din setul acelui week-end memorabil.

Anul acesta, ne-a venit în gând ideea de set surpriză. Cum adică? Adică mergem pregătiți pentru a susține un eveniment muzical pe o suprafață restrânsă (controller, stand, boxe, tracklist, voie bună), iar la fața locului decidem cui facem cadou acest set, ideea de bază fiind să sprijinim un proiect pe placul nostru printr-o acompaniere sonoră.

Vineri, mergem noi în vizită de recunoaștere, să vedem unde ne-am potrivi mai bine. Venind dinspre Universitate, primul contact cu Street Delivery este cu fostul (și viitorul, sperăm) cinematograf “Patria”, unde vreo 2-3 fete aranjau niște postere alb negru, postere care subliniau unele dintre neajunsurile trecerii indiferente a timpului timpului, ba chiar ignorantă.

Street Delivery .2
Street Delivery .2
« 2 of 3 »

Instantaneu ne-am dat seama și eu și Cristina că de acolo vrem să sune muzica. Nu știam exact ce proiect este (eram și puțin chiaun după o săptămână muncită cu drag și spor), dar am dat curs instinctului. Intrăm în vorbă cu fetele, explicându-le pe scurt ce putem și dorim să oferim. Situația a rămas cumva-n aer, urmând să stabilim Sâmbătă ce și cum e de făcut. Continue reading

reboot

Zilele astea, după luni bune de ultima oară, ca un mic reboot, am pus și eu muzică la un eveniment orchestrat de Pe Coclauri. În pădure, vreme faină, oameni pe măsură. Am ajuns Vineri, iar la pupitru m-am postat Sâmbătă pe la 12:00, căci am observat că-mi place mai pe zi.

Am intrat cu trac și fior, dar cu dorință și dor. Pentru a liniști puțin atmofera, cât mă mai ocupam de aranjarea la pupitru, am început cu ceva momente de iubire.

După primele 30 de minute deja am conștientizat că două ore este un timp mult prea scurt pentru a putea transmite tot. Cu toate că-mi pregătisem parțial setul acasă, plăcerea de a mixa și atmosfera de outdoor m-au scos de pe orbita stabilită și am ajuns să pun, în mare parte, spontan, cumva cam a 3-a opțiune gândită ca abordare. Continue reading