Suntcalm? @ Street Delivery – Scena “Patria”

Nouă ne place la Street Delivery. Ne-a plăcut mereu și ne-am distrat de fiecare dată, mai puțin în anul în care s-a pus accent în mod special pe comerț, proiectele civico-socialo-culturale-etc. trecând pe un plan terț, lucru ce-a determinat un feed-back majoritar negativ. Partea bună atunci când nu ești orb la reacțiile beneficiarilor produsului tău este că îi poți ține aproape chiar și după ce-ai greșit, iar organizatorii Street Delivery s-au conformat cerințelor, anul următor festivalul revenind la diversitatea știută și apreciată.

Anul trecut am fost prezenți cu muzica la cortul ProFest, unde-am asigurat ambianță muzicală profestatarilor, am zâmbit, am socializat, am dansat, am pozat, am filmat. Ce să mai! Fu fain! Iată mai jos o parte din setul acelui week-end memorabil.

Anul acesta, ne-a venit în gând ideea de set surpriză. Cum adică? Adică mergem pregătiți pentru a susține un eveniment muzical pe o suprafață restrânsă (controller, stand, boxe, tracklist, voie bună), iar la fața locului decidem cui facem cadou acest set, ideea de bază fiind să sprijinim un proiect pe placul nostru printr-o acompaniere sonoră.

Vineri, mergem noi în vizită de recunoaștere, să vedem unde ne-am potrivi mai bine. Venind dinspre Universitate, primul contact cu Street Delivery este cu fostul (și viitorul, sperăm) cinematograf “Patria”, unde vreo 2-3 fete aranjau niște postere alb negru, postere care subliniau unele dintre neajunsurile trecerii indiferente a timpului timpului, ba chiar ignorantă.

Street Delivery .1
Street Delivery .1
« 1 of 3 »

Instantaneu ne-am dat seama și eu și Cristina că de acolo vrem să sune muzica. Nu știam exact ce proiect este (eram și puțin chiaun după o săptămână muncită cu drag și spor), dar am dat curs instinctului. Intrăm în vorbă cu fetele, explicându-le pe scurt ce putem și dorim să oferim. Situația a rămas cumva-n aer, urmând să stabilim Sâmbătă ce și cum e de făcut. Continue reading

Înțelegi?

– M-am uitat în stânga. Înțelegi? M-am uitat în dreapta. Înțelegi? Și-am traversat. Înțelegi?
– Ămmm… nu, nu și nu.
– Adică?
– Prea complicat pentru mine.
– o_O
– O_o

Citeam, cândva, despre tehnicile de comunicare, iar unul dintre aspecte se referea, și încă se referă, la menținerea atenției interlocutorului prin adresarea unor întrebări de confirmare precum “Înțelegi la ce mă refer?”, “Până aici suntem în regulă?”, “M-am exprimat suficient de coerent?” și altele asemenea. Tehnica este una sănătoasă, care susține dialogul prin aceste intreruperi interogative, lăsând partenerul să completeze, dacă este cazul. Bun. Până aici totul e clar, da? 🙂 Continue reading

reboot

Zilele astea, după luni bune de ultima oară, ca un mic reboot, am pus și eu muzică la un eveniment orchestrat de Pe Coclauri. În pădure, vreme faină, oameni pe măsură. Am ajuns Vineri, iar la pupitru m-am postat Sâmbătă pe la 12:00, căci am observat că-mi place mai pe zi.

Am intrat cu trac și fior, dar cu dorință și dor. Pentru a liniști puțin atmofera, cât mă mai ocupam de aranjarea la pupitru, am început cu ceva momente de iubire.

După primele 30 de minute deja am conștientizat că două ore este un timp mult prea scurt pentru a putea transmite tot. Cu toate că-mi pregătisem parțial setul acasă, plăcerea de a mixa și atmosfera de outdoor m-au scos de pe orbita stabilită și am ajuns să pun, în mare parte, spontan, cumva cam a 3-a opțiune gândită ca abordare. Continue reading

Follow that brânză!

Sunt momente când simți nevoia s-o iei așa… pe câmpii, iar uneori, nefiind câmpii prin zonă, o iei pe văi, mai exact la vale. Filmulețul cu datina de la Gloucestershire merită vizionat de câteva ori, căci sunt atâtea detalii de urmărit: salturi, rostogoliri, contorsionări, grimase, parcă am văzut și un black-out.

Observ la ceva-ndrăzneți că aplică niște tehnici de rostogolit-supraviețuire. Oare cum decurge antrenamentul cuiva care are de gând să-și dea drumul contondent la vale? Pe ce pune accentul? Au voie și concurenți mangă de rupți de beți? Sau ăia trișează, că au alt Dumnezeu, doar al lor?

– Salut! Ești liber diseară? că poate ne dăm la vale, din vârf până-n poale,
– O să doară?
– Un pic pe la umeri, bazin și geoale, Asta dacă ești conștient.
– Pfoaa, ești inconștient.
– Deci sunt pregătit!

 

 

Nu e băiat rău

“Nu e băiat rău, dar…” și de la “dar” încolo și-ncoace încep a curge calități mai puțin utile și ceva mai mult nocive unei socializări sănătoase, indiferent de context.

Nu e băiat rău, dar… se comportă ca unul, verbal, fizic și ideologic. Scuipă, spumegă, hulește, se isterizează, este irațional și neproductiv, dar… Nu e băiat rău, dar e destul de dificil să-ți dai seama că este altfel. Este, probabil, un drum lung și anevoios să ajungi la bunătatea tipului ăsta care nu e băiat rău și care, de cele mai multe ori, dacă nu mereu, își întemeiază interacțiunile sociale condus de gândul că respectul se câștigă. Și-ntotdeauna este vorba de alții care trebuie să-i câștige lui respectul. Și da, în epoca aceasta intensă, unde fiecare dintre noi pășește rătăcit în propria odisee de (re)descoperire a respectului sincer de sine, mai trebuie să luptăm și pentru a câștiga respectul lui! Și mai interesant este că… mmm cum să zic?… consistența acestui respect este invers proporțională cu efortul depus întru câștigarea sa. Reformulând, orice respect câștigat cu trudă se poate evapora instantaneu la o infimă incompatinilitate. Ce să mai… ființe fine. Continue reading

Liniște!

Nu este liniște. Se troncăne-boncăne. Iar eu mă gândesc a ațipi un pui de somn, de refresh, de 20 30 de minute.

Sunt în pat, analizez sunetele puțin, să văd pe unde-mi așez urechea, respir relaxat, patul îmbie, se aud bătăi de ciocan, dar nu deranjant. În curând sunetele vor trece-n surdină, iar surdina cooperează și le acceptă. Ciocanele par sa se-ndepărteze într-un ritm tribaleneș ce m-adoarme-ntr-un gând de hamac, legat de-un copac și de-un alt copac legat, iar perna mângâie suflul de vis ștrengar-diurn. Continue reading

Parcare

În parcare la o contemplare, iaca apare o mașină cu tot cu șofer. Șoferul parchează mașina astfel încât blochează o cale de acces în parcare.
– Fii amabil, vezi că blochezi drumul de acces.
– Dar eu am venit la sală.
– Înțeleg, dar poți s-o dai mai în spate, să nu blochezi?
– …
– Mai în spate, uite acolo, unde nu deranjezi pe nimeni.
Iubitorul de sală scoate un mormăit neclar și se conformează rugăminților noastre.
– Mulțumesc.

iMorala: Uneori, educația fizică sfidează educația fizic.

Noi vrem pământ!

 

“- Lasă aia! Nu mânca aia! Nu […]! Nici pietre, nici pământ, nici […]!”

E puțin dificil parentingul bazat pe negație. Chiar și pe mine, om mare și vaccinat (“OMG! Vaccinat?!!”), mă bulversează, uneori, nunuisemele astea, d-apăi pe un țânc. Limita pe care-o înțeleg în privința descoperirilor copilului se trasează acolo unde gradul de vătămare depășește ca investiție lecția dedusă. Dacă se rănește mai mult decât este cazul, experimentul cunoașterii ar trebui accesat la un nivel de periculozitate inferior, astfel încât lecția să nu fie surclasată în efecte de traumă.

În poza de mai sus o putem observa pe fiică-mea dându-și cu părerea despre gustul pământului de flori aflat într-unul din ghivecele din parcul “Lumea Copiilor”. Nu, nu e chiar plăcut, și știu acest lucru pentru că am gustat și eu, dar mai devreme, și mi-am revenit în simțirile papilelor gustative pînă să fie făcută această fotografie. Cam nisipos pentru gusturile noastre. Continue reading

Maro?

Cobor scările, iar la parter găsesc următoarea priveliște

Mă-ntorc de la trebi, priveliștea neschimbată. Îmi văd de ale mele și cobor iar cu treabă. Același peisaj, ce s-a păstrat până m-am întors. Ne-am, că acum eram toți trei. Cristina scoate mobilul, face poza de mai sus cu gândul de a da cu shame pe grupul de whatsapp:
– Stai să pun asta pe chat, că nu se poate așa ceva. De azi dimineață e în halul ăsta și ăștia nimic-nimic. Ba au mai lăsat și ușile deschise. Ce nseimțiți.

Ajunsă sus, draga mea soție are o sclipire-nainte de a da cu noroi în nesimțiți și-l sună pe un vecin ce a mutat astăzi niște mobilă, poate-or fi ale sale ambalajele și o fi uitat de ele sau poate are vreo idee, că tot s-a perindat pe scări: Continue reading