Liniște!

Nu este liniște. Se troncăne-boncăne. Iar eu mă gândesc a ațipi un pui de somn, de refresh, de 20 30 de minute.

Sunt în pat, analizez sunetele puțin, să văd pe unde-mi așez urechea, respir relaxat, patul îmbie, se aud bătăi de ciocan, dar nu deranjant. În curând sunetele vor trece-n surdină, iar surdina cooperează și le acceptă. Ciocanele par sa se-ndepărteze într-un ritm tribaleneș ce m-adoarme-ntr-un gând de hamac, legat de-un copac și de-un alt copac legat, iar perna mângâie suflul de vis ștrengar-diurn. Continue reading

Câte? 3! în țeava mea.

Mă bag la duș.
Apa caldă e mai rece, că am dat-o din centrală astfel, de test. Iarnă fiind, ce scoate ajunge modificat, afectat de temperaturi ce se plimbă, există.

Ies din cadă, reglez apa, mă-ntorc în cadă. Crescusem temperatura cu 3 și trebuia să se simtă cu măcar 2. Celsius grade.

Aștept să crească, dar scade. Nu, nu temperatura, ci presiunea. Asadar “Dușul se va închide în câteva zeci de secunde. Bine, nu printr-o comandă, ci printr-un neajuns.  Nem tudomapă.  Iar de la terminarea acestui mesaș s-ar putea să mai ai câteva secunde. Te-ai clătit?”. Mesajul se termină, iar eu încep a mă usca – clătit eram, că-s precaut, trecut. N-am aflat cu cât a crescut apa-n temperatură, dar mai e loc.

iMorala: În general, există secondarea șansei.