Baki

Zilele acestea, am dat de Baki, un anime fain în desfășurare, produs de Netflix. L-am găsit din greșeală, căutând nu-mai-știu ce. Am văzut posterul și mi-am zis “eh, un anime cu arte marțiale cu acest poster… ia hai să vedem”, iar cum din unele greșeli apar situații favorabile, mă bucur că am fost suficient de curios să văd despre ce este vorba.

Povestea lui Baki e simplă: nu dorește a fi cel mai puternic luptător, ci doar să-și depășească puțin tatăl, care este cel mai puternic luptător. Destul de clar, nu? 🙂

Seria este una fascinantă din punct de vedere al forței emise și a detaliului, fiind ultima formă la care a ajuns după mult manga, vreo două serii anime și un OVA.

Ca orice anime care se respectă, alternează situații de tensiune maximă, unde doi super luptători cu mină gravă își vorbesc cu voci puternic-vibrante, pentru ca apoi să se-ncleșteze într-un schimb brutal de lovituri, cu situații ilare în care aceiași mastodonți vorbesc pițigăiat și se mișcă prostește.

În plus, seria este presărată cu note asupra stilurilor de arte marțiale, introducându-ne puțin în istoria și filosofia acestora.

Cristina: Dar ce fac ăia? Vorbesc? Nu se băteau?
Eu: Ba da, dar i-a dat cu hipnoză, iar acum ăia de stau pe margine explică ce se-ntâmplă.

Așadar

Btw, Baki, acum, 2018.12.27, intră otrăvit într-o luptă ce are loc odată la 100 de ani. Nu, nu e vorba despre centenarul României, dar tot cu scandal este.

iMorala: Arta șade-n detalii.

Bojack Horseman

Bojack este o fostă mare vedetă angrenată într-un derapaj emoțional continuu, îmbibat în cinism și aroganță. Și mult alcool. Și droguri. Și femei. Cum îi stă bine unui egocentric în căutarea, sau nu, a sinelui.

Serialul este unul dintre cele mai bune la ora actuală, bazându-se pe un umor multilateral dezvoltat, de la gag-uri idioate, la pun-uri subtile, ancorându-se destul de mult în nereușitele vieții. Izbutește să ne fure râsete cu riduri amare pentru că da, este ilar, dar puțin cam real.

S-a ajuns la sezonul 5, care apare pe data de 14 Septembrie 2o18, iar ce pot adăuga este că serialul evoluează de la un sezon la altul într-un mod îmbucurător.

Iar coloana sonoră este pe măsură. Vă spun doar că melodia de intro e făcută de Patrick Carney.

Vizionare plăcută!

Final Space

Din categora “Watch and die before you die” vine ca recomandare “Final Space”, un serial masiv, ca să-ncerc timid a cuprinde-ntr-un cuvânt frumusețea acestuia.

Pilotul surprinde doar ceva elemente ale poveștii, câteva detalii esențiale fiind schimbate în serial. După cum spune și Olan Rogers, această animație dorește, și reușește foarte bine, să provoace durere, de la râs la plâns, într-un melanj aparte, întins pe mai multe planuri și dimensiuni: vizuale, auditive, temporale, emoționale.

Final Space este un serial mult prea bun pentru a-l rata și care, deși s-a lansat la finalul lunii Februarie, a devenit instantaneu un classic cult. Bine, nu e musai să mă crezi, așa că mă poți contrazice liniștit după ce îl vizionezi. Plăcut, zic! 🙂