Când sunt obosit sunt prost

Admit liniștit: când sunt obosit sunt prost. Bine, mai sunt și alte situații în care prostia-i la putere-n acțiunile mele, dar hai să nu-ți dezvălui chiar toate ipostazele, să mai rămână informație și pentru alte postări de autoflagelare a  propriei imagini.

Bun, n-am dormit satisfăcător dintr-o cauză sau alta: s-a smiorcăit aia mică, a fost luna prea plină,  am băut sau mâncat ceva nesatisfăcător, m-am lăsat împiedicat de o idee și am zis să-i musai caut o finalizare; în fine, motive se găsesc pentru a dormi doar 2-3 ore-ntr-o noapte.

Dimineața, mă trezesc, fac ceva mișcare, meditez oleacă, mânc, alea-alea și o iau spre munci. Evident, mă refer la zilele lucrătoare sau în cele în care am programate ceva activități matinale, căci de n-aș avea, aș mai dormi puțin și aș fi mai puțin prost.

Ei cum am ieșit pe ușă îmi scad IQ-ul și instinctul de conservare mai ceva decât nivelul de trai sub conducere PSD-istă. Sau FSN-istă, sau PNL-UDMR-PMP-PDL-istă. Sau orice PARTIDUL-istă d-asta de stimabili comuniști. Iaca dovadă! Aseară am dormit 4 ore și deja prostesc a politică cu elan de aprozar. Calmmmm, Obosil-Prostilă! Calmmm!

Ies pe ușă și! Nivelul de dialogare scade cu puțin peste cel al unui ministru de orice, reușind să leg coerent cuvintele doar adoptând un debit verbal ardelenesc și un vocabular subfundamental exprimat în enunțuri scurte, de preferat propoziții – ce intră-n fraze e teren minat – iar spontaneitatea-mi caracteristică devine intangibilă.

De mâncat tind să mănânc tot felul de prostii. Cu toate că Ilinca ne-a reeducat în ceea ce privește nutriția, trezindu-ne chiar ronțăind morcovi din senin, când sunt pe avarii caut carne, junk food și alte canceruri alimentare. Și cola! De fel nu intră mai deloc, dar când sunt obosit, cerșește corpul bice chimice mai rău decât BOR-ul bani de coca.

De fumat, fumez barbar. Tocmai ce-am revenit de la o țigară, iar până la finalul postării mai bifez două-trei. Bine, de fumat m-am apucat dintr-un experiment de prostie asumată, dar revin asupra acestui subiect altă dată.

 

În online sunt haos. Mă-ntorc în timp vreo 20 de ani, pe când trollam cu sârg mIRC-ul și forumurile, mânat fiind de hormoni și întrebări fără-de-răspuns, și vomit niște elucubrații de toată frumusețea. Am reușit chiar să-nchei ceva prietenii doar dintr-o roteală de-ncheietură. Evident, pe subiecte de mare interes personal, național și intergalactic, precum ar fi politica sau vaccinurile, subiecte în care sunt doctor, iar părerea mea contează nu. Da, știu, vrei să faci ceva, te implici, dar când vrei să defulezi, defularea este în sine actul de implicare, deci e ok, nu? 🙂 De asta cu online-ul am început să mă mai feresc cu ajutorul acestui blog – aici mai șterg, mai scriu, sunt eu cu mine și ideile, pe când în online-ul social mai sunt și alții, mai sunt și ideile altora, iar de multe ori, în vria scrisului uit de unde-am plecat și-ncotro mă-ndrept, dar dau înainte, poate-ajung undeva. Și tot prost ajung.

Sexual, iar prietenii masculi știu de ce, sunt pe NOS. Nu discut despre chemarea hormonală adolescentină sau libidinoșenia senilă de pensionar bălind gardul școlii, ci despre o stare de brută pură. Precum un taur de coridă într-o incintă roșie infinit fluturândă. Că scriu și simt, mă-nfior și sparii oleacă la gândul că sunt și astfel. Animalule!

Bun, mă bucur că ți-ai făcut o părere bună despre tine, care tu nu ești prost niciodată, însă există și o parte bună pentru mine. De fapt mai multe. Aceste devieri de oboseală ce zboară-n prostie s-au redus de-a lungul timpului de la… ceva multe zeci spre sute pe an la câteva. Încă pot admite când sunt prost, deci sunt încă realist, iar picioarele, cu toată visarea mea nativă, stau pe pământ. Fiecare perioadă de prostie reprezintă un alt start pentru ceva de natură opusă și complementară. Analizându-mi manifestările îmi bifez direcțiile ce trebuie urmate pentru a repara pe ici-colo crăpăturile și incompatibilitățile mele cu mine însumi și culmea, fac ceva-n acea direcție. Da, am pierdut un prieten/cunoștiință/etc., dar mă-ntreb ce ne ținea-n această relație, ce nu ne mai ține, ce fel de oameni caut, unde m-am mințit și de ce, unde găsesc oameni care să semene cu proaspătul despărțit, dar doar să semene și așa mai departe. M-am viciat? Păi de ce încă? Cum mai facem un pas către sănătos? Ce n-am făcut suficient de am avut această perioadă de prostie? Iar întrebările curg și se așează-ntr-un brainstorm care mă ajută în prostia mea și gestionarea acesteia pe viitor.

Da, voi mai fi prost și-mi voi asuma, chiar și iertându-mă în timp, însă mă asigur ca prostia și ura să atârne din ce în ce mai puțin în balanța existenței mele, căci sunt capabil de mai multe și mai bune, iar dacă tot pot, de ce să nu?

iMorala: Proști, neproști, mergem înainte neobosit.


4 thoughts on “Când sunt obosit sunt prost

  1. mIRC-ul a fost baza, dar eu sunt din Ramnicu Valcea. Am o scuza :p

    Altfel, eu cand is obosit sunt sacaitor si compulsiv. Nu ma cert cu tine, dar asa iti rearanjez creioanele de pe masa :))

  2. Am mai găsit o metodă. În loc să mă cert în online pe un subiect doar pentru a defula, caut să scriu ceva frumos cuiva pe placu-mi. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*